Scris de 
Cresterea oilor este o indeletnicire practicata de mii de ani, domesticirea acestui animal fiind un pas important in dezvoltarea activitatii agricole si a celei zootehnice. Ovinele constituie un capital esential in economia agricola deoarece sunt animale domestice care ofera o gama completa de produse atat pentru consumul alimentar (carne, lapte), cat si pentru industria textila, prin productia constanta de lana.
Lana oilor este o materie prima ecologica, ieftina si relativ simplu de obtinut, avand in vedere ca turmele de ovine trebuie supuse anual procedurii de tundere, in special pentru bunastarea animalelor. Lana se foloseste in industria textila, unde este transformata in fibre pentru tesaturi. In ultima perioada, insa, incepe sa fie folosita tot mai des ca material cu inalta eficienta pentru izolatii termice, precum si in alte aplicatii din agricultura, asa cum este cazul ingrasamintelor organice.
In acest articol vei afla cateva detalii despre modul, procedeele si uneltele necesare pentru tunderea oilor.
1. Cum se tund oile – procedee moderne si unelte folosite
Cuprins:
Cele mai multe specii de oi au o lana care creste in mod continuu, astfel ca, dupa un anumit timp, aceasta va aduce prejudicii bunastarii animalului. De aceea, tunsul oilor este nu numai o activitate cu rol economic, de obtinere a unui sub-produs zootehnic cu valoare economica, ci si o modalitate eficienta de a asigura confortul animalelor.
Tunsul oilor este o operatiune care, desi pare simpla la prima vedere, este una care solicita un nivel de experienta destul de ridicat. Exista nevoia de a asigura, pe de o parte, o colectare perfecta a firelor de lana care sa poata fi ulterior exploatate industrial, iar pe de alta parte, sa nu se produca taieturi animalelor in timpul operatiunii.
Metoda traditionala de tundere a oilor implica folosirea unor foarfeci speciale. Insa, procedeele moderne implica folosirea utilajelor pentru zootehnie profesionale, care aduc o productivitate superioara si o reducere semnificativa a timpului necesar operatiunii, un aspect foarte important, mai ales pentru reducerea starii de stres provocate animalelor.
Inainte de inceperea tunsului, se recomanda ca oile sa fie adunate intr-un tarc si, pe cat posibil, sa fie impartite in grupuri mai putin numeroase. De asemenea, este indicat ca ele sa nu fie furajate cu o zi inainte de data operatiunii, reducand astfel cantitatea dejectiilor produse, cu scopul de a pastra incinta cat mai curata si, mai ales, pentru a diminua disconfortul creat animalelor in timpul procedurii.
Asezarea oii in pozitia corecta pentru tuns este pasul urmator. Oaia trebuie asezata in pozitie de decubit, cu spinarea orientata catre cel care executa operatia de tuns, astfel incat toate cele patru membre sa se afle in aer. Tunderea incepe din partea inferioara a membrelor si se continua cu abdomenul si pieptul, urmand apoi spinarea si zona capului. Tunderea trebuie executata cat mai aproape de tegumentul ovinei, cat mai uniform, cu ajutorul unei masini de tuns oi, cu miscari prelungi care nu trebuie repetate in acelasi loc.
Lana tunsa se separa in functie de zona corporala de pe care a fost colectata, stiut fiind faptul ca cea de pe abdomen si membre este mai murdara si de o calitate inferioara, iar restul, in functie de specia ovinelor, desime si finete, avand valori economice mai mari.
2. Cand se tund oile – perioadele indicate de regulile zootehnice moderne pentru aceasta operatiune
Se recomanda tunsul oilor in perioade optime din punctul de vedere al regimului termic, astfel ca un tuns mult prea timpuriu dupa sezonul rece sa nu lipseasca animalele de protectia necesara eventualelor perioade reci sau cu precipitatii si vant.
Tunsul timpuriu poate fi executat in perioada de primavara – daca exista conditii adecvate de adapostire si de hranire a animalelor – in special dupa jumatatea lunii martie si pana la inceputul lunii mai. Acest interval de timp, imediat dupa sezonul rece, ofera avantajul unei lani mai curate si, in plus, noua lana va creste suficient de mult pana cand turmele sunt duse la pascut.
Totusi, in cazul oieritului traditional, tunsul oilor are loc dupa prima decada a lunii mai si pana la jumatatea lunii iunie. Toate aceste perioade depind si de data la care turma va fi dusa spre munte la pasunat – unde vremea este mai rece si mai capricioasa – deoarece este indicat sa se acorde un minim de o luna de la data tunsului si pana la momentul urcarii la munte pentru cresterea unui nou strat de lana cu rol protectiv.
Asadar, tunsul oilor ramane o activitate zootehnica esentiala in domeniul oieritului, iar progresele tehnologice in domeniu aduc un spor insemnat in ceea ce priveste productivitatea si rapiditatea operatiunii.
Sursa foto: Pixabay.com