Scris de 
Forarea unui put devine un proiect obligatoriu in mediul rural, pentru zonele in care nu exista retea centralizata de apa sau acolo unde se doreste reducerea facturilor la utilitati. Astfel, pentru cei mai multi proprietari de cladiri ce nu se afla in raza retelei centralizate de apa se impune construirea unui put si montarea unei pompe submersibile pentru a se asigura necesarul de apa. Practic, este vorba despre gaurirea verticala a solului pana la descoperirea apei.
Desi pare un proiect destul de simplu la prima vedere, lucrurile nu stau deloc asa, deoarece este nevoie sa se tina cont de o multime de detalii pentru ca rezultatele sa fie unele corecte, care sa nu puna viata nimanui in primejdie si cu ajutorul carora sa se obtina o cantitate suficienta de apa, la o calitate satisfacatoare.
Cateva informatii utile pot fi descoperite in articolul de mai jos si se refera la ce inseamna forarea unui put de apa, cine realizeaza acest proiect, la ce adancime se foreaza, ce tipuri de forari exista, cum se face practic forarea putului, ce recomandari si sfaturi trebuie sa se urmeze pentru exploatarea si intretinerea corespunzatoare a putului forat.
1. Cum se foreza un put de apa – informatii generale
Cuprins:
De multe ori, apa se afla la o adancime mult prea mare pentru a ajunge cu usurinta la ea, asa ca se impune realizarea unui put si montarea unei pompe submersibile pentru a reusi scoaterea ei din pamant. Forarea se face la adancimi mari, in asa fel incat sa se ajunga la acel strat acvifer de calitate, de care este nevoie pentru a duce la bun sfarsit diferite activitati. Cine vrea sa aiba o apa de calitate superioara si o cantitate sporita de lichid va lua decizia forarii unui put, nu a unei fantani clasice.
1.1. Ce inseamna forarea unui put de apa
Un put forat se refera la acel foraj care depaseste o anumita adancime pentru a se ajunge la stratul de apa corespunzator nevoilor proprietarului. Se recomanda realizarea acestui proiect atunci cand se construieste o casa intr-o zona in care nu exista acces la reteaua centralizata, dar si daca proprietarii urmaresc sa aiba o sursa de apa permanenta si independenta.
Este important de stiut ca exista o diferenta intre forarea unui put de apa si saparea unei fantani clasice. Aceasta din urma are o adancime redusa, captand apa de la suprafata mai ales si fiind mult mai sensibila la activitatile umane desfasurate pe sol (ferme de animale, fabrici din diferite domenii etc.). Putul forat are o calitate a apei superioara, putand oferi o cantitate de lichid foarte mare.
1.2. La ce adancime se foreaza puturile de apa in functie de regiune
Adancimea de forare se poate afla in urma efectuarii unui studiu hidrogeologic. Adancimea optima de forare va fi stabilita impreuna cu specialistii contractati, in functie de conditiile de teren.
Puturile realizate prin sapare pot atinge o adancime de 100 metri, daca sunt executate in soluri adecvate si se armeaza prin retragere de jos in sus. Adancimea puturilor sapate in cheson deschis nu trece peste 20-30 m decat rareori, pentru ca sunt mai dificil de construit. Ele sunt realizate acolo unde solul are straturi precum aluviunile si nisipurile curgatoare. Sustinerea se face din inele de beton armat.
Puturile forate, insa, sunt realizate cu aparate de foraj cu diametre mari. Ele pot fi facute la adancime mica, medie sau mare. Puturile cu drenuri radiale presupun introducerea unor drenuri orizontale sau putin inclinate de la nivelul stratului acvifer. Suprafata de drenaj poate ajunge la 1000 metri patrati, iar debitul creste si el.
1.3. Tipuri de forari ale unui put de apa
Exista mai multe tipuri de forare a unui put de apa. De exemplu, un astfel de foraj este cel in sistem uscat. Forarea nu foloseste fluide pentru evacuarea detritusului si include tubarea unor burlane pentru a impiedica daramarea peretilor de foraj. Adancimea de forare este limitata, iar viteza de inaintare mica. Diametrul inital de sapa este de aproximativ 600 mm. Acest tip de foraj se poate realiza rotativ sau percutant.
Forajul uscat rotativ este folosit acolo unde exista zone cu roca moale sau de tarie medie. Burghiele cu care se sapa sau lingurile special construite aduc detritusul la suprafata. In acest sens se roteste scula prin actionarea de la suprafata cu ajutorul prajinilor. Specialistii considera ca nu se obtin randamente mari la sapare prin aceasta modalitate de forare. Mult mai moderna este folosirea melcului rotativ, care permite forarea continua, detritusul fiind evacuat permanent.
Forajul uscat percutant este indicat acolo unde roca este dura si adancimea mare. Rocile sunt sfaramate prin lovirea talpii sondei prin miscare alternativa cu ajutorul sapei.
Aceste foraje se utilizeaza unde roca este dura, unde trebuie traversate straturi cu bolovani mari sau acolo unde adancimea este mare.
Nu in ultimul rand, trebuie mentionat forajul hidraulic, care in functie de circulatia fluidului se imparte in foraj hidraulic cu circulatie directa si foraj hidraulic cu circulatie indirecta. Cu ajutorul curentului continuu de fluid se elimina detritusul. Rocile se sfarama prin sistem rotativ sau percutant. Se foloseste foarte rar forarea prin percutie. De mentionat este si faptul ca acest tip de foraj elimina tubarea prin exercitarea unei presiuni asupra peretilor gaurii. Un pericol este, insa, acela al colmatarii, care poate aparea si atunci cand sunt intreruperi de foraj.
2. Cum se face forarea unui put de apa
Forarea unui put este un procedeu complex, care implica folosirea unui echipament si a unor utilaje de cea mai buna calitate. Exista unele situatii problematice, ce trebuie sa fie luate in considerare cand vine vorba despre forarea unui put de apa:
- Folosirea unui pietris margaritar necorespunzator poate avea ca rezultat un foraj care da nisip. Tipul de pietris margaritar poate sa faca diferenta intre un foraj cu apa limpede si unul cu nisip;
- Lipsa centrorilor face ca tubul din PVC sa se lipeasca de peretele gaurii de sonda si va permite nisipului acvifer sa patrunda prin fante;
- Lipsa dopului izolator poate afecta calitatea apei. Acest dop este realizat din peleti bentonitici (compactonita), din lapte de ciment sau din material special de cimentare cu conductivitate hidraulica mica;
- Depasirea debitului optim de exploatare face ca nisipiul din stratul acvifer sa fie purtat in foraj.
2.1. Realizarea practica a unui foraj de apa
Prima etapa in realizarea practica a unui foraj de apa este alegerea locului in care va fi amplasat putul. Se monteaza instalatia de foraj, care este compusa din urmatoarele componente: turla, mast sau trepied, utilaj de manevra (troliu, cablu), utilaj de rote sau de percutie, utilaj de circulatie a fluidului de foraj la instalatiile hidraulice, instalatiile de forta la instalatiile de foraj semimecanice si mecanice, organe de transmisie, de comanda, de masura si control (AMC).
Urmeaza saparea batalelor de lucru, acolo unde se va depozita noroiul si se prepara noroiul de foraj cu apa, bentonita si var. Fluidul de foraj este indispensabil, avand rolul de a curata talpa sondei de detritus, material care consta in roci sfaramate in timpul forarii si de a reduce uzura utilajului folosit, prelungindu-i viata. Noroiul de foraj impiedica si surparea rocilor, facand ca peretii gaurii sa nu se prabuseasca. Un astfel de batal poate fi creat cu usurinta cu ajutorul unui motoburghiu ce scuteste de munca manuala obositoare.
Din acest moment se poate trece la saparea putului, care se face la un diametru mic pentru a putea identifica stratele acvifere in mod corect. Dupa ce s-au identificat, se poate largi gaura de foraj la diametrul dorit, care va fi, de fapt, cel final. Tubarea putului se face cu ajutorul unei coloane de tevi (aceasta coloana este alcatuita din burlane, filtre, siul coloanei, inelul de retinere si centrori).
Nu poate fi uitata nici introducerea pietrisului margaritar, care se refera la construirea elementului filtrant, prin care apa trece pentru a ajunge in interiorul tevii propriu-zise si apoi la suprafata, dar nici limpezirea forajului (prin pompare dispar impuritatile din apa). La sfarsitul proiectului se vor stabili parametrii finali ai forajului.
Dupa finalizarea putului se va trece si la montarea unui alt echipament necesar, fara de care nu se poate asigura necesarul de apa. Este vorba despre pompa submersibila de apa curata, utila pentru numeroasele activitati casnice. Mai este cunoscuta si sub denumirea de electropompa. Montarea ei presupune existenta furtunului de refulare, cablului electric, cordelinei pentru sustinere, reductiilor si coturilor. Cateva sfaturi sunt utile in acest sens:
- alegerea cordelinei se va face dupa ce se stie adancimea la care se monteaza pompa, nivelul dinamic si diametrul coloanei de refulare;
- furtunul si cablul de alimentare se prind la distante scurte pentru sustinerea lor optima;
- distanta dintre prinderile cordelinei va fi de circa 10 metri.
O alta varianta ce poate fi folosita este cea a utilizarii unui hidrofor, care ofera apa la presiunea dorita, insa aceasta varianta nu poate fi folosita in cazul in care apa este situata la adancimi mai mari. Daca putul este situat intr-o zona unde nu exista acces la reteaua de curent electric, se poate instala o motopompa cu motor termic aprovizionat cu motorina sau benzina.
2.2. Cine realizeaza forarea unui put de apa
Inainte de a trece la executarea putului este mult mai indicat sa se faca putina cercetare pentru a se alege varianta cea mai buna in cunostinta de cauza. Desi este mult mai dificil si chiar periculos, proiectul poate sa fie realizat si in regie proprie sau cu ajutorul unor persoane cu experienta, care au mai facut o astfel de operatiune. Va fi nevoie, insa, de folosirea unor scule si utilaje destul de puternice, care ar putea costa destul de mult, investitia nefiind necesara si neamortizandu-se in timp cu usurinta.
Mai degraba trebuie sa se apeleze la o echipa de profesionisti, pentru ca forarea unui put de apa inseamna stiinta, nefiind vorba despre o sapatura oarecare in pamant. Costurile realizarii unui put de apa pot varia, in functie de tipul de sol care exista in zona cu pricina, dar si de adancimea de forare la care lucreaza echipa.
3. Sfaturi pentru exploatarea si intretinerea unui put forat
Exploatarea unui put de apa poate sa fie de lunga durata daca se va avea in vedere intretinerea lui corespunzatoare. Cateva reguli sunt indicat de urmat, altfel se va apela destul de des la denisipare, schimbarea pompei submersibile si la decolmatare. Pentru inceput este bine sa se pompeze cat mai multa apa imediat dupa ce a fost finalizat putul, deoarece aceasta operatiune va duce la filtrarea nisipului si la functionarea adecvata a pompei. Pentru a avea o apa cu viteza de circulatie cat mai buna se va folosi o pompa cu diametrul apropiat de cel al tubulaturii forajului. Furtunul de refulare trebuie sa aiba diametrul corespunzator, altfel costurile vor fi mai mari, iar viteza de urcare a apei va fi mai mica. Specialistii nu recomanda utilizarea unui furtun mai subtire, deoarece se reduce debitul pompei.
In concluzie, este indicat sa nu se trateze cu lejeritate lucrarile de forare a putului, altfel, pe viitor, se vor observa diferite probleme ce ar putea sa nu se rezolve rapid si chiar sa presupuna costuri suplimentare uriase.
Surse foto: atomico.ro, pixabay.com, ro.pinterest.com.